Cuvântul e „pe vârful limbii”: de ce nu-ți mai vin cuvintele și când e un semnal de alarmă

Senzația că ai cuvântul acolo, dar nu iese, este de cele mai multe ori normală. Iată când devine un semnal de alarmă și ce poți face.

„Dă-mi, te rog… cum îi zice… știi tu, chestia aia…” Senzația că ai cuvântul chiar acolo, dar nu iese, este una dintre cele mai frecvente și mai frustrante experiențe legate de creier. Când este normală, când e semn de boală și ce poți face?

De ce e, de obicei, normal?

Toți trăim asta: știi exact ce vrei să spui, ai cuvântul „în fața ochilor minții”, poate chiar știi cu ce literă începe, dar nu iese. Psihologii îl numesc fenomenul „pe vârful limbii” (în engleză, „tip-of-the-tongue”) și are o explicație simplă: creierul păstrează separat înțelesul unui cuvânt și sunetele lui. Uneori, legătura dintre ele se blochează pentru câteva secunde – ca un sertar care se înțepenește tocmai când ai nevoie de el.

Fenomenul devine mai frecvent, în mod firesc, odată cu vârsta. La 60–70 de ani poate apărea de câteva ori pe săptămână, mai ales în cazul numelor proprii (de persoane, de orașe, de filme). Vestea bună este că, atunci când e normal, cuvântul revine: singur, după câteva minute, sau atunci când cineva îți spune prima silabă.

Când devine un semnal de alarmă?

Trecerea de la „normal” la „merită investigat” se face după câteva criterii clare. Iată-le:

• Nu mai e vorba doar de nume proprii, ci de cuvinte obișnuite. Să uiți numele unui actor e normal. Să nu-ți vină cuvântul „lingură” sau „cheie”, nu.
• Cuvântul nu revine, nici cu ajutor. Primește prima silabă, aude cuvântul spus de altcineva și tot nu îl recunoaște drept cel pe care îl căuta.
• Cuvintele sunt înlocuite cu termeni generali sau cu descrieri ocolite. „Chestia”, „treaba”, „aia” iau locul tot mai multor substantive. Sau: „dă-mi scula cu care se mănâncă ciorba” în loc de „lingura”.
• Apar și alte greșeli. Cuvinte încurcate („taburet” în loc de „șervețel”), fraze care se opresc la jumătate, greutate în a urmări o conversație în grup sau la telefon.
• Viața de zi cu zi este afectată. Persoana evită să mai vorbească la telefon, se retrage din conversații, devine irascibilă atunci când nu își găsește cuvintele.

Să presupunem că un profesor de peste 60 de ani începe să le spună elevilor: „luați chestia aia, cum îi zice, cu care scrieți pe tablă”. Colegii cred că e obosit. În câteva luni însă, cuvintele „dispărute” sunt tot mai multe și tot mai simple. Un astfel de tablou merită evaluat, pentru că poate fi începutul unei afazii primare progresive, o formă de demență care afectează mai întâi limbajul, nu memoria.

Care pot fi cauzele?

Iată cele mai frecvente, de la cele banale la cele serioase:

• Oboseala, stresul, anxietatea, somnul prost. Sunt cele mai frecvente și reversibile.
• Depresia, care încetinește accesul la cuvinte.
• Unele medicamente. Anumite somnifere și calmante „încețoșează” limbajul.
• Un accident vascular cerebral (AVC) sau un atac ischemic tranzitoriu (AIT, „mini-AVC”). Dacă dificultatea apare brusc, este o urgență: sună la 112.
• Afazia primară progresivă, o formă de demență care începe prin limbaj.
• Boala Alzheimer și alte demențe, în care dificultățile de limbaj apar împreună cu cele de memorie.

Brusc sau treptat?

Aceasta este regula cea mai simplă și cea mai importantă:

• Brusc, în câteva minute sau ore: posibil AVC, deci urgență. Sună la 112!
• Treptat, de-a lungul lunilor: programează-te la medicul de familie, la neurolog sau la un psiholog clinician, pentru evaluare.

Ce poți face ca să-ți ajuți limbajul?

• Nu forța cuvântul. Oprește-te, descrie-l și revino la el mai târziu. Cu cât forțezi, cu atât blocajul crește.
• Citește cu voce tare 10 minute pe zi. Antrenezi exact legătura dintre înțeles și sunet.
• Dormi suficient și ai grijă de stres. Limbajul este printre primele funcții care resimt oboseala.
• Păstrează-ți conversațiile. Vorbitul cu oameni reali este cel mai bun antrenament, iar televizorul nu înlocuiește dialogul (oricât de mult ar vorbi el).
• Notează exemplele. Dacă mergi la evaluare, exemplele concrete („săptămâna trecută nu a găsit cuvântul «foarfecă»”) ajută enorm la diagnostic.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dificultățile de vorbire apărute brusc sunt o urgență. Pentru o evaluare neuropsihologică, programează-te prin una dintre clinicile cu care colaborez.

Alte articole