10 semne timpurii ale deteriorării cognitive pe care familia le observă înaintea ta

Deteriorarea cognitivă începe rareori spectaculos. Iată cele 10 semne timpurii pe care familia le observă de obicei prima, cu exemple din viața de zi cu zi.

Deteriorarea cognitivă începe rareori spectaculos. De obicei începe cu mici schimbări, pe care persoana în cauză le trece cu vederea, dar pe care familia le observă. Cu cât sunt recunoscute mai devreme, cu atât se pot face mai multe. Iată cele mai frecvente semne timpurii, cu exemple din viața de zi cu zi.

Înainte de listă, o precizare: această listă nu este exhaustivă și nu reprezintă un instrument de diagnostic. Un singur semn, izolat, nu înseamnă neapărat o boală.

Repetă aceeași întrebare sau aceeași poveste?

Nu este vorba de a spune din când în când o poveste de două ori, ci de a spune exact aceeași poveste, cu aceleași cuvinte, de două-trei ori în aceeași zi, fără să-și dea seama.

Spre exemplu, bunica întreabă la prânz „Când vine Andreea?”, iar după 20 de minute întreabă din nou, identic, deși i s-a răspuns.

Are greutăți cu banii și cu plățile?

Persoana care ținea singură socotelile casei începe să plătească aceeași factură de două ori, să uite facturi neplătite sau să greșească la rest.

Spre exemplu, tata, fost contabil, dă acum rest greșit la piață și nu își dă seama că a plătit deja întreținerea.

Pierde firul unei conversații sau al unui film?

Se oprește în mijlocul frazei și nu mai știe ce voia să spună. Nu mai poate urmări firul unui film sau al unei emisiuni care îi plăcea.

Îi sunt greu de folosit aparatele cunoscute?

Lucruri folosite de ani de zile devin brusc complicate: telecomanda, mașina de spălat, cardul la bancomat.

Spre exemplu, mama stă în fața cuptorului pe care l-a folosit 30 de ani și nu mai știe pe ce buton să apese.

Se pierde în timp?

Nu confuzia ocazională legată de ziua săptămânii (normală la oricine), ci pierderea noțiunii lunii, a anotimpului sau a anului.

Spre exemplu, bunicul se îmbracă în iulie cu haine groase de iarnă, convins că „se apropie Crăciunul”.

Pune obiecte în locuri ciudate?

Toți ne mai lăsăm cheile aiurea. Semnalul de alarmă apare atunci când obiectele ajung în locuri fără nicio logică, iar persoana nu își mai poate reface pașii ca să le găsească.

Spre exemplu: telecomanda în frigider, portofelul în dulapul cu borcane, ochelarii în mașina de spălat.

Nu-i mai vin cuvintele?

Nu doar nume proprii (lucru normal la orice vârstă), ci cuvinte obișnuite, înlocuite cu descrieri ocolite.

Spre exemplu: „Dă-mi, te rog… cum îi zice… chestia aia cu care tai pâinea” în loc de „cuțitul”.

Ia decizii pe care nu le-ar fi luat înainte?

Decizii ciudate legate de bani: cumpărături mari, făcute impulsiv, donații către străini, „investiții” în scheme dubioase, la o persoană care a fost prudentă toată viața.

Renunță la activitățile care îi plăceau?

Renunță la jocul de cărți cu prietenii, la croitorie, la grădinărit. Nu din plictiseală, ci pentru că nu mai poate ține pasul și preferă să evite situația.

I s-a schimbat dispoziția sau comportamentul?

Persoana calmă devine irascibilă, suspicioasă sau anxioasă, mai ales atunci când este scoasă din rutină. Uneori apare acuzația că „cineva îmi fură lucrurile”, când, de fapt, obiectele sunt puse aiurea și uitate.

Ce nu este îngrijorător?

Pentru comparație, în îmbătrânirea normală este obișnuit să uiți din când în când un nume, dar să-ți revină mai târziu, să intri într-o cameră și să nu mai știi de ce, dar să-ți amintești după aceea, sau să ai nevoie de mai mult timp ca să înveți ceva nou. Diferența cea mai importantă este aceasta: în îmbătrânirea normală, informația revine. În deteriorarea cognitivă, golurile se adâncesc și afectează viața de zi cu zi.

Ce faci dacă recunoști aceste semne?

Iată ce ajută:

• Nu îl confrunta și nu îl „testa” tot timpul. Crești astfel anxietatea și îl împingi să-și ascundă dificultățile.
• Notează exemple concrete, cu data și situația. Sunt extrem de utile la consult.
• Programează o evaluare la medicul de familie, la neurolog sau la un psiholog clinician cu experiență în evaluarea cognitivă.
• Verifică și cauzele tratabile. Multe semne „de demență” sunt, de fapt, depresie, probleme cu tiroida sau efecte ale unor medicamente.

A cere o părere avizată nu doare și nu strică. Poate face, în schimb, diferența dintre un an câștigat și un an pierdut.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Evaluarea timpurie face diferența. Pentru o evaluare neuropsihologică, programează-te prin una dintre clinicile cu care colaborez.

Alte articole