După un AVC: cele 4 tipuri de afazie și cum le recunoști în conversațiile de zi cu zi

Afazia nu afectează inteligența: drumul dintre gând și cuvânt s-a întrerupt. Iată cele 4 tipuri principale, cu exemple de conversație, și cum poți ajuta ca familie.

Afazia este pierderea, parțială sau totală, a capacității de a vorbi, de a înțelege, de a citi sau de a scrie, după o leziune a creierului (cel mai adesea, după un AVC). Este important de știut că afazia nu afectează inteligența. Persoana știe ce vrea să spună, dar drumul dintre gând și cuvânt s-a întrerupt – ca o linie telefonică pe care se aude doar pe jumătate. Iată cele patru tipuri principale, cu exemple de conversație.

Ce este afazia Broca (nonfluentă)?

„Știu ce vreau să spun, dar cuvintele nu ies.” Persoana înțelege ce i se spune, dar vorbește greu, în fraze scurte, „telegrafice”, cu un efort vizibil.

Cum sună, în practică:

– Ce ai mâncat azi la prânz?

– Mm… supă… pui… și… pâine. Bun.

Fraza este scurtă și lipsesc cuvintele de legătură („am mâncat”, „și apoi”), dar sensul există.

În viața de zi cu zi, persoana reușește să-și comunice nevoile de bază și se enervează, pentru că știe exact ce vrea să spună. Poate răspunde corect cu „da” sau „nu” la întrebări, iar asta merită folosit.

Ce este afazia Wernicke (fluentă)?

„Vorbește curgător, dar nu iese sensul.” Persoana vorbește mult, repede, cu o intonație normală, dar frazele sunt pline de cuvinte greșite, inventate sau fără legătură între ele. Înțelegerea este cea grav afectată: nu își dă seama că ce spune nu are sens.

Cum sună, în practică:

– Ce ai făcut azi-dimineață?

– Am fost cu trebina la colnic și am pus vernachea, că știi cum e când vine arfanul.

Intonația este perfect naturală, dar mesajul este gol.

Este tipul cel mai greu de recunoscut pentru familie: „vorbește, deci e bine”. În realitate, persoana nu înțelege instrucțiuni simple („ia pastila roz”) și nu își dă seama de propriile greșeli.

Ce este afazia globală?

Este forma cea mai severă, apărută de obicei după un AVC întins, când sunt afectate toate căile. Persoana vorbește foarte puțin sau deloc, înțelege foarte puțin și nu poate citi sau scrie.

În viața de zi cu zi, comunicarea se face prin gesturi, expresia feței, tonul vocii și imagini. Familia învață să folosească întrebări la care se răspunde cu „da” sau „nu”, să arate obiectele, să folosească o tabletă cu imagini și să păstreze rutine fixe.

Ce este afazia anomică?

„Totul merge, mai puțin numele.” Este forma cea mai ușoară și, uneori, o etapă a recuperării după celelalte. Persoana vorbește și înțelege bine, dar nu își găsește substantivele, mai ales numele proprii și cuvintele mai rare.

Cum sună, în practică:

– Cu cine ai vorbit la telefon?

– Cu… fiica vecinului, știi tu, blonda, cea care lucrează la… la farmacie.

Sensul este complet, doar numele lipsesc.

Cum poți ajuta, ca familie?

Iată câteva lucruri care fac o diferență reală:

• Vorbește normal, nu ca unui copil. Persoana înțelege tonul și respectul.
• Folosește fraze scurte, câte o idee pe rând. Spre exemplu: „Ia pastila. E pe masă. Cu apă.”, nu un paragraf întreg.
• Dă-i timp. Așteaptă 10–15 secunde înainte să repeți sau să completezi tu.
• Folosește gesturi și obiecte reale. Arată paharul, nu spune doar „pahar”.
• Nu corecta fiecare greșeală. Dacă sensul s-a înțeles, mergeți mai departe. Corecturile constante îi taie cheful de a mai comunica.
• Cere confirmarea. „Am înțeles bine că vrei un ceai?” Verifică, nu presupune.

Se poate recupera limbajul?

Vestea bună este că da, iar recuperarea se antrenează. După un AVC, creierul se reorganizează, mai ales în primele 6–12 luni, dar și după aceea. Terapia logopedică a limbajului are rezultate dovedite, iar implicarea familiei îi multiplică efectul.

Un prim pas util este evaluarea, care stabilește tipul de afazie și ce funcționează încă bine, pentru că recuperarea se construiește pe punctele care au rămas puternice.

Acest articol are rol informativ. După un AVC, evaluarea și recuperarea timpurie a limbajului fac o diferență majoră. Pentru o evaluare neuropsihologică, programează-te prin una dintre clinicile cu care colaborez.

Alte articole