Nu orice demență e Alzheimer: 5 tipuri de demență și cum arată primele simptome la fiecare

La unele demențe totul începe cu memoria, la altele cu comportamentul, cu mersul sau cu visele. Iată 5 tipuri de demență și primele lor simptome.

Când spunem „demență”, cei mai mulți dintre noi ne gândim la uitare și la Alzheimer. În realitate, există mai multe tipuri de demență, iar primele simptome diferă mult de la un tip la altul. La unele începe cu memoria, la altele cu comportamentul, cu mersul sau cu visele ciudate. Diferența contează pentru tratament, pentru evoluție și pentru siguranța familiei.

Cum începe boala Alzheimer?

Începe cu memoria pentru evenimentele recente. Este forma cea mai frecventă (peste jumătate dintre cazuri). Zona afectată prima este hipocampul, piesa-cheie a memoriei pentru evenimentele trăite.

Iată primele simptome tipice:

• Uită conversații și evenimente recente, chiar și atunci când primește indicii.
• Pune aceeași întrebare de mai multe ori în aceeași zi.
• Se rătăcește în locuri pe care le cunoștea.
• Amintirile vechi (copilăria, tinerețea) rămân vii multă vreme.

Spre exemplu, să presupunem că o doamnă de peste 70 de ani povestește cu lux de amănunte nunta de acum 50 de ani, dar nu își amintește că nepoata a vizitat-o ieri, deși i s-a spus de trei ori.

Cum începe demența vasculară?

Evoluează în trepte, după probleme ale vaselor de sânge. Apare după AVC-uri sau după ani de „mini-leziuni” ale vaselor de sânge din creier, adesea la persoane cu tensiune mare, diabet sau care fumează.

Iată primele simptome tipice:

• Evoluția este în trepte: brusc mai rău după un episod, apoi o perioadă stabilă, apoi din nou mai rău.
• Gândirea este încetinită, iar planificarea devine grea („nu-mi mai iese meniul pentru 10 oameni”).
• Uneori începe cu mersul: pași mărunți, nesiguri.
• La început, memoria poate fi surprinzător de bine păstrată.

Spre exemplu, un domn cu tensiune mare poate deveni, după un „mic AVC”, lent în tot ce face: îi ia 10 minute să-și pregătească un sandviș, deși își amintește perfect ce trebuie pus în el.

Cum începe demența cu corpi Lewy?

Începe cu halucinații, vise și fluctuații. Este a doua cea mai frecventă demență degenerativă, dar și cea mai des nediagnosticată.

Iată primele simptome tipice:

• Halucinații vizuale clare și repetate: „văd copii în curte”, „e un bărbat în colțul camerei”.
• Fluctuații de la o zi la alta: ieri era limpede, ca înainte, azi e confuz și absent.
• Tulburări de somn: se mișcă, vorbește sau lovește în somn (visele par „trăite”).
• Rigiditate, mers încet, tremur, asemănătoare cu cele din boala Parkinson.

Un lucru extrem de important: persoanele cu această formă pot avea reacții severe la unele medicamente antipsihotice. De aceea, diagnosticul corect nu este un detaliu.

Cum începe demența frontotemporală?

Începe cu schimbarea personalității, nu cu uitarea. Apare mai devreme, adesea între 50 și 65 de ani, și începe în lobii frontali, „sediul” judecății și al autocontrolului în societate.

Iată primele simptome tipice:

• Schimbarea caracterului: persoana grijulie devine indiferentă, iar cea rezervată devine dezinhibată.
• Comportamente ciudate: glume nepotrivite, comentarii jignitoare la adresa unor străini, consum compulsiv de dulciuri.
• Pierderea empatiei: nu mai reacționează la suferința celor dragi.
• În varianta care afectează limbajul, cuvintele dispar unul câte unul, în timp ce memoria rămâne bună.

Spre exemplu, o persoană de 58 de ani, respectată toată viața pentru tact și discreție, poate începe să le spună necunoscuților de pe stradă că sunt grași și să cumpere zilnic torturi întregi, pe care le mănâncă singură. Nu de puține ori, familia pune totul, la început, pe seama „crizei vârstei mijlocii”.

Ce este demența mixtă?

Este foarte des întâlnită în realitate. La multe persoane de peste 75 de ani, boala Alzheimer și demența vasculară există în același timp. Simptomele sunt o combinație: uitare care avansează, plus încetinire și agravări în trepte.

De ce contează tipul de demență?

Iată de ce:

• Tratamentul diferă. Unele medicamente ajută la un tip și fac rău la altul.
• Riscurile diferă. În demența cu corpi Lewy, atenția trebuie să fie pe halucinații și pe căderi, iar în cea frontotemporală, pe comportamentele riscante și pe bani.
• Familia înțelege mai bine. „Nu e răutate, e boala” schimbă totul în relație.
• Planificarea diferă. Fiecare tip are propriul ritm și propriul drum.

Diagnosticul nu se pune „din ochi”. Se pune printr-o evaluare neuropsihologică, un istoric detaliat obținut de la familie, analize și investigații imagistice. Cu cât mai devreme, cu atât există mai multe opțiuni.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea medicală și psihologică de specialitate. Pentru o evaluare neuropsihologică, programează-te prin una dintre clinicile cu care colaborez.

Alte articole