Cum schimbă trauma psihologică memoria: de ce unii oameni își amintesc totul, iar alții nimic

După un eveniment traumatic, unii oameni retrăiesc fiecare detaliu, alții au un gol complet. Iată ce se întâmplă în creier și ce ajută.

După un eveniment traumatic (un accident, o agresiune, pierderea bruscă a cuiva drag, un război), memoria se comportă ciudat. Unii oameni își amintesc fiecare detaliu, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Alții au un gol complet: știu că s-a întâmplat, dar nu își amintesc nimic. Ambele reacții sunt normale și au explicații clare, legate de felul în care creierul păstrează amintirile în condiții de stres extrem.

Ce se întâmplă în creier în momentul traumei?

În situații de pericol extrem, corpul inundă creierul cu hormoni de stres (adrenalină, cortizol). Două zone-cheie reacționează în mod opus:

• Amigdala (centrul fricii) funcționează la maximum și „imprimă” puternic emoția și senzațiile.
• Hipocampul (care organizează amintirea ca pe o poveste, cu loc și timp) poate fi parțial „oprit” de hormonii de stres.

Rezultatul: amintirea se salvează dezorganizat, ca imagini, sunete, mirosuri și senzații ale corpului, fără firul poveștii. Practic, e ca un dosar în care foile au fost aruncate în grabă, fără dată și fără ordine.

De ce își amintesc unii totul?

La multe persoane cu stres posttraumatic, amintirea nu este o poveste din trecut, ci un film care pornește singur. Iată cum se manifestă:

• Flashback-uri. Un scârțâit de frâne, iar persoana „este din nou” în accident, cu inima bătând și palmele transpirate.
• Coșmaruri repetate despre eveniment.
• Declanșatori neașteptați. Mirosul de benzină, o anumită melodie, un anumit fel de vreme.

Spre exemplu, cineva care a avut un accident de mașină acum un an poate simți, când aude cauciucuri scârțâind, gust de sânge în gură și poate vedea parbrizul spart, ca și cum s-ar întâmpla acum. Nu „își amintește”, ci retrăiește.

De ce nu își amintesc alții nimic?

La alți oameni, creierul face opusul: izolează amintirea. Fenomenul se numește amnezie disociativă și este un mecanism de protecție, al cărui preț este un gol în memorie.

Spre exemplu, un adult poate ști doar din poveștile familiei că, în copilărie, a trecut printr-un incendiu, fără să-și amintească nimic din acea zi: nici incendiul, nici dimineața de dinainte. Golul poate fi total, deși memoria pentru alte perioade este normală.

Ce efecte are trauma asupra memoriei de zi cu zi?

Trauma nerezolvată nu afectează doar amintirea evenimentului. Stresul cronic care urmează (vigilența permanentă, somnul întrerupt, anxietatea) afectează și memoria de zi cu zi:

• Concentrarea este slabă, pentru că creierul este ocupat să „scaneze” pericolele și nu mai are resurse pentru prezent.
• Lucrurile obișnuite se uită des: chei, întâlniri, conversații.
• Învățarea lucrurilor noi devine grea.
• Confuzia apare odată cu oboseala: seara, totul pare „în ceață”.

Aici este capcana. Mulți oameni cu o traumă veche ajung la 50–60 de ani temându-se de demență, când, de fapt, zeci de ani de stres posttraumatic netratat le „toacă” memoria de zi cu zi. Vestea bună este că acest tip de probleme de memorie se îmbunătățește odată cu tratarea traumei.

Ce ajută, dovedit?

Iată ce funcționează:

• Psihoterapia pentru traumă. Terapia cognitiv-comportamentală centrată pe traumă și EMDR au dovezi solide. Amintirea nu dispare, dar încetează să mai „trăiască” în prezent.
• Somnul, tratat ca prioritate. Coșmarurile și trezirile repetate fragmentează memoria, iar tratarea lor are un efect direct.
• Siguranța, înainte de orice. Creierul nu poate prelucra trauma cât timp se simte încă în pericol.
• Rutinele și sprijinurile din afară. Agende, alarme, liste, cât timp memoria de lucru este supraîncărcată.
• Mișcarea și viața socială, care reduc nivelul cronic al hormonilor de stres.

Când să ceri ajutor?

Dacă, la luni sau ani după un eveniment traumatic, încă ai flashback-uri, coșmaruri, goluri de memorie, eviți locurile sau oamenii legați de eveniment, te simți permanent în alertă sau memoria ta de zi cu zi este tot mai slabă, merită să ceri ajutorul unui specialist. Trauma se tratează, iar memoria are o capacitate remarcabilă de a-și reveni.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește evaluarea psihologică sau psihiatrică. Pentru o evaluare neuropsihologică, programează-te prin una dintre clinicile cu care colaborez.

Alte articole